florinash

O fi de bine, o fi de rău?

În copilărie, mi-aduc aminte că o auzeam pe bunica spunând: Mi se bate un ochi – o fi de bine, o fi de rău? Nu prea înţelegeam eu cum poate să ţi se bată ochiul, dar cred că zicala avea un subînţeles bine definit în gândirea bunicii. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc că ne apropiem de aderarea la Uniunea Europeană, parcă simt că se apropie un tsunami de România.

Nu mi-e teamă de UE, aşa cum probabil nu se tem nici ceilalţi 23 de milioane de concetăţeni ai mei sau câţi or mai fi rămas, dar nu ştiu sigur dacă şi când ne va fi mai bine. Luaţi individual, românii vor trăi şi mai bine şi mai rău, dar mă interesează dacă 80 la sută dintre ei o vor duce mai bine. Aproape două miliarde de oameni din zona Asia-Pacific trăiesc cu mai puţin de doi dolari pe zi şi peste 15 milioane de americani trăiesc la limita extremă a sărăciei. Putem să evaluăm nivelul sărăciei în SUA, dacă avem în vedere că în 2005, populaţia totală a Americii era de 281.421.906 persoane.

Ce legătură are SUA cu UE? Are, pentru că şi rapoartele despre situaţia economică a statelor europene iau în calcul cercetările de pe piaţa americană. Potrivit unui astfel de raport, dat publicităţii de Banca Mondială, la finele anului trecut, circa 40 milioane de oameni din Europa Centrală şi de Sud-Est şi din ţările fostei Uniuni Sovietice au fost salvaţi de sărăcie în perioada anilor 1998-2003 drept rezultat al creşterii economice rapide şi inegalităţilor diminuate. Potrivit raportului, numărul persoanelor sărace din regiune constituia 61 milioane sau 12% din populaţie în 2003. Cifra este comparabilă cu 20% de persoane sărace în 1998.

Un prag al sărăciei absolute de 2 dolari SUA pe zi este folosit pentru cele mai multe ţări, luând în consideraţie costul încălzirii şi al hainelor călduroase necesare pentru sezonul rece. Un număr suplimentar de 153 milioane de oameni din regiune care îşi duc existenţa cu 4 dolari SUA pe zi sau mai puţin sunt consideraţi a fi mai mult vulnerabili din punct de vedere economic decât săraci.

O analiză a lui Nenad Pacek, director pentru Europa Centrală şi de Est al The Economist Intelligence Unit, arată că, după venitul pe cap de locuitor, România este cea mai săracă ţară din Europa Centrală şi de Est, 29 la sută din populaţie este săracă, iar 11 la sută se află sub pragul sărăciei extreme (sub 2 dolari pe zi). Concret, PIB-ul pe cap de locuitor este de numai 3.720 de dolari, cu 610 dolari mai mic decât al Rusiei şi cu nu mai puţin de 7.500 de dolari sub valoarea ce revine din PIB fiecărui cetăţean al Ungariei.

Mult mai sumbru este un studiu al Cartel Alfa. Potrivit acestuia, 28 la sută din persoanele active din România supravieţuiesc cu 0,8 dolari pe zi, mai puţin ca preţul unui pachet de ţigări. Potrivit Comisiei Anti-sărăcie şi de Promovare a Incluziunii Sociale, locuinţele în care trăiesc săracii sunt din chirpici, cartoane, apartamente murdare în blocuri degradate, foste camine ale unor întreprinderi. Hrana de bază este reprezentată de pâine şi cartofi, iar îmbrăcămintea fie este primită, fie este second-hand.

De asta spuneam că simt un tsunami că vine spre România. Şi tot de asta mă şi întreb: Bun-venit-ul urat de Comisia Europeană, marţi, o fi de bine, o fi de rău?

posted by lobdaland @ luni, noiembrie 13, 2006